marți, 22 octombrie 2013

Cu ce ne influențează statutul de cetățeni europeni

Faptul că suntem cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene nu este ceva care să creeze o schimbare evidentă în viețile noastre. Totuși, sunt anumite aspecte care derivă din această membrie și care, în mod indirect, ne afectează într-un fel sau altul. Este vorba de ceea ce se cheamă ”europenizare”.
Anumite lucruri sunt vizibile, de exemplu steagul UE care flutură pe toată clădirile administrației publice, alături de cel românesc. Ne încălzește cu ceva prezența acestui steag? Teoretic nu; practic însă, acest simbol are rolul de a induce în mentalitatea populară că suntem parte a unui întreg mai mare, nu o țară izolată. Prezența steagului european pe orice clădire oficială nu este cerută prin lege, dar majoritatea țărilor membre UE au adoptat această cutumă (cel puțin din câte am observat eu), așa că avem și noi românii ceva în comun cu țările mai dezvoltate din Uniune.
Apropo de administrație publică, se vorbește tot mai mult de regionalizare. Multe dintre statele membre UE sunt în mai mică sau mai mare măsură descentralizate. Totuși, UE nu poate impune niciunei țări să-și schimbe împărțirea teritorial-administrativă dacă aceasta nu dorește. Deseori, birocrațiile (chiar și în cazul organizațiilor private) au tendința de a crește, deși acest lucru nu este neapărat benefic pentru eficiența lor, ba dimpotrivă. În cazul României, împărțirea pe regiuni - momentan în fază de proiect - nu este nici măcar o dorință populară, ci rezultatul negocierilor dintre diferiți actori politici locali și naționali.
Un aspect important al aderării la UE este accesibilitatea fondurilor structurale. Și în procesul de integrare au existat fonduri specifice, dar în exercițiul bugetar 2007-2013 România ar fi putut să atragă mult mai mulți bani pentru ca disparitatea dintre noi și media europeană să fie redusă. Acest lucru s-a realizat în mică măsură, pentru că majoritatea fondurilor nerambursabile acoperă maxim 50% din valoarea unui proiect, care trebuie să aibă o valoare minimă. De exemplu, dacă locuiești în mediul rural și dorești să-ți construiești o mică pensiune, ca să-ți diversifici sursele de venit, este nevoie de cel puțin 100.000 euro și nu sunt mulți români de la țară care să dispună de 50.000 de euro sau să poată face un credit pentru această sumă. Mai ales în condiții de recesiune economică, când o astfel de afacere este destul de riscantă. 
Doar ONG-urile pot atrage până la 90% fonduri nerambursabile pentru un proiect, dar acestea nu au rol de producție, așa că multe din proiectele lor s-au încadrat la Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, respectiv cursuri de formare profesionale care nu și-au dovedit întotdeauna eficacitatea. Criza POSDRU de anul trecut a arătat că societatea civilă românească era în mare parte dependentă de acești bani europeni, când normal ar fi să găsească surse alternative de finanțare.
UE este o entitate care oferă, dar și cere, iar aici nu mă refer la contribuția noastră la bugetul său, ci la numeroasele reguli care au fost impuse în societatea românească cu numele de ”standarde” europene. Foarte multe intră în categoria normelor de igienă care personal mi se par absolut necesare. Mi se pare trist că un stat așteaptă ca o structură suprastatală să-i solicite lucruri de bază, cum ar fi curățenia adecvată la locul de muncă, când ar trebui să scrie și să aplice de unul singur astfel de legi.
În fine, aderarea la UE a adus un set suplimentar de alegeri, cele pentru parlamentarii europeni. Candidații locali, mai puțin cei independenți, sunt afiliați unor partide care la rândul lor fac parte din grupuri mai mari din Parlamentul European. Aceste grupări au propria agendă, așa că aleșii români nu sunt acolo ca să ne reprezinte ca națiune (cum se întâmplă în Consiliul UE sau la summit-e). În plus, nici comisarii europeni din partea României nu sunt reprezentanți ai României, ci mai degrabă reprezentanți ai Comisiei în raport cu alte instituții europene. Din păcate, dezbaterea dinaintea alegerilor europene nu este încă în România bazată pe teme relevante, pentru că electoratul nu percepe decât importanța problemelor actuale și locale.
Enumerare de mai sus nu e nici pe departe exhaustivă, pentru că UE ne influențează în moduri felurite și nebănuite. În loc de încheiere, am să recomand acest articol ce reprezintă atât un punct de vedere pesimist cât și unul optimist cu privire la cetățenia europeană în România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.