joi, 16 ianuarie 2014

Epoca de aur a tehnologiei din tranziție

Tehnologia joacă un rol important în evoluția noastră încă din epoca de piatră, în care trăia familia Flinstone, după cum știm din desene animate. Ce-i drept, nu toată lumea beneficiază de noile descoperiri ale științei, dar într-un fel este mai bine să ducă o viață care nu e controlată de numărul de e-mail-uri, mesaje pe Whatsapp și notificări primite. Scrisorile și vederile autentice au un farmec aparte.
Eu una fac parte din generația Y, asta obsedată de tehnologia digitală, dar sunt aproape de generația X, așa că îmi amintesc tehnologia mileniului trecut și simt o anumită nostalgie pentru ea, chiar dacă cea modernă este mai bună din multe puncte de vedere. Pentru că România nu a fost niciodată un vârf de lance al tehnologiei mondiale (din cauza sărăciei, evident) și anumite invenții ar fi fost oricum interzise în perioada comunismului, a rezistat foarte mult inclusiv tehnologia generației baby boom.
O să enumăr câteva din lucrurile care ”pe vremea mea” erau ceva mai rudimentare. Voi începe cu computerul, cu care am făcut cunoștință în copilărie, atunci când el era mare, dar încet. Nu ascultam mp3-uri la el, având în scopuri muzicale un casetofon (da, chiar și după apariția CD-urilor). De filme nici măcar nu putea fi vorba la rezoluția aceea, iar Youtube nu era ”născut” încă.
Pe atunci nu știam de Internet, pe care l-am îndrăgit ceva mai târziu, în principal ca să stau pe Mirc, să citesc bancuri și versuri ale unor melodii în engleză. Nu auzisem de Wikipedia, așa că referate.ro era the bomb. Când a apărut Yahoo Messenger a fost un fel de revoluție culturală a modului în care interacționam între noi. Aveam până și emoticoane :)
Altă categorie a dinozaurilor tehnologici este cea a telefoanelor. Nu numai că erau fixe, dar la început nici măcar nu aveau butoane, ci o rotiță din aceea la care se putea pune lăcățel! Mobilitatea însemna să dai un telefon din oraș, dacă aveai la tine fise. După asta s-au introdus cartelele pentru telefoanele publice, care erau pentru noi un fel de minune a tehnicii moderne.
La liceu, majoritatea colegilor mei au primit cadou ”celulare” abia când au împlinit 18 ani, iar Nokia 1100 era maximul la care puteai spera. Dacă un coleg avea un telefon la care se putea asculta radio, nouă celorlalți ni se părea ultimul răcnet. La facultate, erai șmecher dacă aveai telefon...cu cameră! Până și chestii mărunte ca ecran în culori sau sunete polifonice erau menționate în reclame ca să se justifice sumele relativ mari cerute pentru acele telefoane cam primitive, privind retrospectiv.
Cât despre camerele foto, ele aveau film și trebuia să te duci undeva să le developezi, în afara cazului în care dețineai un Polaroid. La cinema nu exista Imax si televizoarele aveau un spate generos. Mă uitam la Star Trek, dar nu-mi imaginam că voi ajunge așa curând să văd persoana cu care vorbesc de la distanță (pe Skype). Nici că o să citesc ziare și cărți de pe o tabletă sau o să chem taxiul printr-o aplicație.
Dacă voiai să te orientezi prin oraș sau prin țară, pe atunci foloseai o hartă adevărată, căci Google Maps erau indisponibile. ”GPS-ul” consta în a întreba un trecător încotro s-o iei, deci în zonele fără localități nu prea aveai ”semnal”. Cuvinte ca wireless nu erau în vocabularul nostru, deși americanii fuseseră deja pe Lună în 1969.
Wii?! Nuu, Prince pe PC sau Mario la televizor, cu niște console arhaice. Ah, și Tetris pe Gameboy. În loc de iPod, tinerii aveau walkman sau în cel mai bun caz CD player-e portabile. La birourile primilor ani '90 încă se mai foloseau mașini de scris, nu Word.
Trebuia să decongelezi regulat frigiderul ca să nu facă un strat enorm de gheață. Dimineața, deșteptarea era dată de un ceas cu sonerie. Calendarele erau de asemenea fizice și nu se foloseau doar ca decor. Nici nu am observat când a devenit aerul condiționat o dotare standard în mașini și clădiri.
Dar mai sunt și electrocasnice care nu au evoluat prea mult, nu? Ca mașina de spălat, fierul de călcat sau aspiratorul...Greșit! Acum sunt toate ”smart”; există o furculiță care vibrează atunci când mănânci prea repede (ca să nu te îngrași, cică), o periuță de dinți care înregistrează cantitatea de tartru, o brățară care îți măsoară calitatea sănătății și un ceas de mână parcă scos din filmele cu James Bond.
Gata, mă simt antică. Deși noua tehnologie mai mult ne complică viețile, nu sunt pregătită pentru sihăstrie digitală. Pe de altă parte, mă sperie puțin consumerismul pe care îl presupune goana după gadget-uri. Acum că s-a închis și Winamp, m-am întors la fosilele redării audio, adică la vinyluri. Am ajuns la concluzia că tehnologia contemporană este ceva în care nu merită să investești prea mulți bani, pentru că se demodează într-un ritm mult prea rapid. De exemplu, am pe acasă niște dischete pe care ar trebui să le reciclez într-o geantă sau ceva de genul ăsta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.