vineri, 21 februarie 2014

Antreprenoriat feminin II

 

În prima parte (la care am fost prezentă) a evenimentului Antreprenor 2.0 Women de ieri, au vorbit doi oameni de afaceri cu umor. Primul dintre ei a fost Csaba Demeter, inițiatorul unor evenimente de socializare între antreprenori, al cărui motto este ”if you're not networking, you're not working". În loc de business to business sau business to consumer, el a vorbit despre conexiunea human to human. Sau ”mano a mano”, cum zic americanii care nu știu spaniolă. Este vorba de oamenii noi pe care îi întâlnim, pentru că scopul unei afaceri nu este să vindem doar către doi-trei prieteni și câteva rude apropiate.

Csaba Demeter a identificat obstacolul din calea socializării, și anume frica: de a conversa cu necunoscuți (fiind învățați de părinți să nu vorbim cu străini), de respingere, dar și de reușită; dacă cineva acceptă propunerea noastră, s-ar putea să ne simțim nepregătiți să punem în aplicare ce am spus. O metodă de a trece peste această teamă este de a încerca să cunoaștem situația interlocutorului, de a empatiza cu problemele lui și de a-i oferi o posibilă rezolvare, întrebându-l apoi ce părere are despre sugestia noastră. Sunt cam multe condiții care trebuie să fie îndeplinite, dar cred că este o abordare binevenită pentru introvertiți și timizi. Csaba Demeter consideră că femeile au un avantaj la capitolul networking, ele empatizând cu mai multă ușurință, pe când bărbații se grăbesc să ofere soluții. Dar acestea sunt clișee, stereotipuri.

A urmat Dan Ștefan, care a vorbit despre afacerea lui în domeniul închirierii de mașini, și care a spus că pe piață reușește cel mai adaptabil, nu cel mai puternic sau inteligent. Ca în lupta dintre David și Goliat, firmele mici au unele avantaje față de corporații, iar femeile pot fi mai bune antreprenoare decât bărbații. Un alt punct al prezentării sale a fost oportunitatea care există în România, de a privi ”în viitor”, adică la stadiul actual al economiilor dezvoltate.

Dan Ștefan a făcut în acest sens o comparație cu o teorie legată de eroul Superman: pe planeta lui, el era ca oricare altul, dar pe Pământ are puteri supranaturale. Cu alte cuvinte, în România poți avea succes dacă ești ”chior în țara orbilor”. El a concluzionat că se poate face business legal în România, pentru care a fost aplaudat. Aceasta a fost pentru mine o dovadă în plus că în antreprenoriatul românesc respectarea legii este privit ca ceva de admirat, nu ceva firesc. Dar să lăsăm asta.

Am plecat de la conferință cu informații noi, dar și cu întrebări la care nu am un răspuns. Ar trebui ca sectorul privat (în special băncile) să discrimineze pozitiv femeile antreprenor pentru a reduce din diferențele față de bărbați, sau toată lumea trebuie tratată în mod egal? Sectorul non-profit și cel public, mai exact statul și Uniunea Europeană, oferă deja facilități pentru femei în ceea ce privește accesarea de fonduri nerambursabile și formare profesională. Dacă acestea nu duc la creșterea numărului de femei antreprenor, ar putea însemna că multe femei pur și simplu nu își doresc să devină antreprenoare. 

Motivele pentru care cineva nu își dorește sau ezită să înceapă o afacere pot fi multiple, dar probabil că cel mai important este reticența de asumare a riscurilor. Dar chiar dacă femeile ar fi programate genetic să aleagă întotdeauna ceva mai sigur (să lucreze la stat sau pentru altcineva), deși acel lucru nu le aduce beneficii prea mari, educația antreprenorială le poate convinge că este mai bine să își clădească propriile vise, nu pe ale altora. Alte avantaje ale antreprenoriatului ar fi evitarea posibilității de a câștiga mai puțin decât colegii de gen masculin care prestează aceeași muncă - unii oameni țin mai mult la echitate decât la bani - cât și a hărțuirii la care sunt supuse unele angajate de către șefii bărbați.

Antreprenoriatul feminin nu este însă doar o modalitate de împlinire personală, ci alternativa la găsirea unui job, o provocare deosebită în perioade de stagnare sau recesiune; mai ales pentru persoane fără pregătire cu cerere pe piața muncii, cum este cazul multor femei. Nu este nimic rău în a fi casnică, dar nu toate familiile își permit ca femeia să nu aibă un venit sau să se bazeze pe ajutorul social. Nevoia de bani împinge unele femei către munca la negru (chiar și în cazuri de self employment) și tipuri ilegale de ”antreprenoriat”, prostituția fiind printre cele mai frecvente.

Există și femei antreprenor care exploatează alte femei sau bărbați. Ca și în cazul femeilor din politică, există voci care susțin că femeile antreprenor ar fi mai pline de compasiune decât antreprenorii bărbați, pentru că feminitatea presupune să fii amabilă cu oamenii, să ai grijă de alții, să te comporți elegant și grațios etc. Aceste preconcepții sunt în discrepanță cu realitatea: un business nu este o fundație de caritate doar pentru că e condus de o femeie (nici măcar antreprenoriatul social nu înseamnă filantropie). Capitalismul nu crede în lacrimi.

Creându-și așteptări exagerate, nu este de mirare ce impresie au angajații despre femeile patron sau manager, care sunt percepute ca tirani în fustă. De la patronii / directorii bărbați se acceptă mai ușor aceste defecte pentru că e ”normal” pentru un bărbat să fie dur și autoritar. De aceea, atât bărbații cât și femeile cer în medie mai mulți bani când lucrează pentru o femeie. De parcă asta nu ar fi de ajuns, atunci când o femeie are succes în afacerea ei, ceilalți comentează: a avut la început bani de la tatăl ei, a învățat-o soțul tot ce știe, este amanta unui politician șamd.

Vestea bună e că sunt în prezent anumite domenii în care există un număr relativ mare de antreprenoare, în funcție de specializările care sunt mai populare printre femei. În afară de saloane de cosmetică, magazine de modă și săli de fitness destinate femeilor, am observat și cabinete medicale private, birouri notariale sau de design interior, firme de contabilitate și de traduceri, grădinițe și multe alte tipuri de afaceri. Deocamdată, există puține firme cu profil tehnic care să fie înființate preponderent de femei, acestea fiind considerate apanajul bărbaților.

Dar, așa cum pe vremuri femeile aveau puține opțiuni de carieră, putând să viseze maximum la a preda în școli generale, iar azi avem multe domenii dominate de antreprenori femei - admițând că acestea nu au cea mai mare pondere în PIB - este posibil ca peste un timp jumătate de antreprenori să fie femei chiar și în IT sau alte sectoare economice care generează profituri mari. Spre deosebire de unii consumatori, piața liberă nu este misogină. Cel mai bun sau cea mai bună va vinde și va supraviețui mai mult, indiferent de sex.

joi, 20 februarie 2014

Antreprenoriat feminin I

În continuarea seriei de conferințe despre antreprenoriat, am participat astăzi la una dedicată femeilor, dar în care s-au spus și lucruri utile pentru orice antreprenor wanna-be, indiferent de gen. În afară de cele aproape două sute de femei, în sală au fost și vreo cinci bărbați (inclusiv fotograful, așa cum a remarcat un vorbitor). Am asistat doar la o parte din discuții, așa că nu pot face un rezumat al evenimentului Antreprenor 2.0 Women, ci al câtorva intervenții.

Oana Băluță, cunoscută activistă feministă din mediul academic, a fost prima vorbitoare după discursurile din deschidere. Ea a prezentat contextul dificil (cel puțin în România) pentru femeile care vor să-și pornească o afacere. Mai exact, rolul unei femei în societate este considerat - inclusiv de către alte femei - în principal acela de soție și mamă, de aceea este mai greu pentru o femeie să aibă timp pentru a se dedica unui business, mai ales dacă este un start-up; statul nu ajută destul aceste inițiative, prin faptul că există un număr insuficient de creșe și grădinițe, iar soții se implică mai puțin în treburile casnice și creșterea copiilor. Ea a menționat și că se acordă mai greu credite femeilor, iar dobânzile sunt mai mari decât cele pentru bărbați, conform unor studii.

Acest lucru a fost contrazis de Virginia Oțel, reprezentanta unei bănci, care susține că singurul criteriu de acordare a unui împrumut și de stabilire a ratei este planul de afaceri. Mai mult, un studiu al Băncii Mondiale a concluzionat că există mai puține credite neperfomante în cazul femeilor, că acestea economisesc mai mult și își asumă mai puține riscuri. De altfel, o treime din IMM-uri din lume sunt deținute de femei și aceeași proporție există în România la nivelul acționarilor și asociaților, potrivit datelor ei. Ceea ce aduce în discuție instrumentele financiare dedicate femeilor.

Dna Oțel a enumerat folosirea online banking-ului, a cardului ”cu care poți plăti un prânz de afaceri” și alte produse care de fapt sunt identice pentru bărbați sau sunt dedicate unei familii. Adevărata reclamă este, în opinia mea, atunci când o altă antreprenoare, de încredere, recomandă o bancă de la care ea a obținut un credit satisfăcător. Ca și Oana Băluță, dna Oțel a adus în discuție obstacolele istorice în cazul antreprenoriatului feminin, începând cu citatul ”Frailty, thy name is woman” (Shakespeare) care ilustrează o mentalitate patriarhală, dar a încheiat într-o notă pozitivă. Ea a îndemnat femeile, printre altele, să se îndrepte către domeniul online, pentru că acesta e ”viitorul”.

În realitate, industria online este prezentul și are deja un trecut, fiind în permanentă schimbare, ceea ce îl face greu de studiat în medii formale. Despre cum te ajută online-ul să-ți crești afacerea a vorbit Alina Cinciulescu, reprezentanta ”companiei pentru femei”. Ea a prezentat femeile care vând cosmetice ca antreprenoare, deși eu până acum le-am privit ca persoane care vor doar să-și rotunjească veniturile provenite din salariu. Voi admite că în sens larg și o femeie care lucrează un petic de pământ și vinde la piață puținul surplus pe care îl obține este o antreprenoare. Dar pentru mine o femeie antreprenor are măcar o gogoșerie, un mic salon de frumusețe sau un site cu bijuterii hand-made...

Trecând peste asta, ai ce învăța de la o femeie care conduce divizia online a brandului cel mai căutat pe Google și nr 1 în mediul digital pe cosmetice, din România - cel puțin după spusele ei. Alina Cinciulescu a subliniat importanța unui site, care nu poate fi substituit de o pagină de Facebook, pentru că această platformă este limitată. Site-ul trebuie constant actualizat cu informații (despre produse), după ce în prealabil s-a analizat ce se discută online despre brand și despre industria respectivă, deoarece mediul online nu este doar informativ, ci un mediu al comunicării: trebuie să asculți ce spune publicul tău. În acest fel pot fi identificați și ambasadorii brandului; bineînțeles, acest lucru este posibil doar la companii care sunt deja faimoase.

În altă ordine de idei, Google își schimbă destul de des mecanismul de afișare a rezultatelor, așa că site-ul trebuie optimizat periodic pentru acest motor de căutare. Mai departe, Alina Cinciulescu a vorbit despre importanța bloggerilor de renume în creșterea awareness-ului și al vânzărilor, lucru care ajută firmele la început de drum. În plus, ea a precizat că nu trebuie repetat același lucru pe site, bloguri și rețele sociale, pentru că fiecare are un specific la care trebuie adaptat mesajul. Totuși, nu sunt de acord cu afirmația că poți descoperi cei mai populari bloggeri prin Zelist. Acest instrument este util, dar există bloggeri cu trafic mare, multe comentarii, aprecieri, distribuiri etc. care nu sunt pe Zelist.

Dacă vorbim de blogging feminin, există numeroase bloguri de beauty, fashion sau destinate mamelor. Dar există și bloguri scrise de femei care se adresează publicului larg, unul din acestea fiind al Mădălinei Uceanu. Ea și-a înființat o companie în domeniul HR și a fost printre puținele femei antreprenor, nu manager sau alt tip de angajat, care au vorbit în această dimineață. Mădălina Uceanu a făcut trimiteri la Daniel Pink și Sheryl Sandberg, vorbind despre dificultățile recrutării pentru un start-up. În primul rând, companiile noi nu își permit să plătească bine și apoi candidații posibili la un post se întreabă dacă peste un an va mai exista respectiva companie.

Din acest motiv, start-up-urile fac apel mai mult la emoțiile oamenilor, de exemplu pasiunea lor pentru un produs, decât la rațiunea lor financiară și sentimentul de siguranță pe care ți-l dă un job, mai ales pe timp de criză. După o perioadă în care compania se dezvoltă, este posibil să existe diferențe de opinie între membrii fondatori, ceea ce îmi aduce aminte de episoadele recente din House of Lies sau alte seriale. Este nevoie la un moment dat să fie aduse persoane noi în leadership, pentru că acestea au o viziune proaspătă.

Pentru că vorba lungă e sărăcia femeii, voi scrie un articol separat cu prezentările antreprenorilor bărbați și concluziile mele. Voi încheia acum cu ideea Roxanei Tudor, deținătoarea unui atelier de modă, care a spus că startarea unei afaceri este asemănătoare în anumite privințe cu creșterea unui copil.