vineri, 13 martie 2015

Cum să ”gestionezi” persoanele dificile (şi imposibile)

Cheia succesului, chiar şi în profesiile care presupun înaltă calificare tehnică, este să ştii să te înţelegi cu oamenii. Dar oamenii pot fi foarte dificili, nu doar la serviciu, ci şi în familie – dacă ne referim la rudele pe care nu le-am ales. Există oameni extrem de critici, nervoşi, care nu vor să coopereze, care totuşi te fac să te simţi vinovat(ă) atunci când răspunzi cu aceeaşi monedă.

Pentru a şti cum să gestionezi relaţia cu astfel de persoane – inclusiv dacă e cazul să le eviţi (atunci când este posbil), primul pas este să îi incluzi în categorii de „dificultate”. Gill Hason spune că există un continuum de la atitudinea pasiv-inactivă la cea agresiv-ostilă. În mijlocul acestuia, se regăsesc persoanele cel mai greu de gestionat, cele pasiv-agresive.

Faptul că înţelegi că o persoană e dificilă - şi chiar ce fel de persoană difcilă - nu rezolvă problema, pentru că ea probabil nu se va schimba, nici dacă îi explici că greşeşte faţă de tine. Poţi schimba doar felul cum răspunzi tu la comportamentul lor, astfel încât să reduci efectele negative pe care ei le au asupra stării tale.

Un sfat comun pentru aceste situaţii, de la Hason, este să încerci să controlezi situaţia, nu să strângi din dinţi în speranţa că ei îşi vor da seama că sunt dificili. Pentru acest lucru trebuie, în general, să spui ce crezi şi ce vrei, uneori să negociezi şi alteori să nu cedezi. Este posibil ca tu să fi cel vinovat dacă nu te înţelegi cu cineva, deci nu trebuie exclusă posibilitatea aceasta.

Ce face o persoană să fie „dificilă”?

Un comportament dificil al cuiva este lipsit de etică şi te face să te simţi exploatat sau îţi dă sentimentul de neîncredere. O persoană dificilă poate fi de asemenea una care evită responsabilităţile şi nu-şi face datoria, sau care este mereu negativă fără să oferă o soluţie constructivă la defectele pe care le găseşte peste tot. Fie că sunt exagerat de sarcastice sau doar isterice, astfel de persoane te seacă.

Comportamentul agresiv direct

Acest tip de comportament dificil poate fi foarte greu de gestionat, dar măcar este un caz foarte clar în care ştii de ce nu-ţi place o persoană: încearcă să te intimideze ţipând, înjurând şi în general fiind abuzivă. Astfel de oameni te întrerup când vorbeşti şi tot lor le „sare ţandăra” din nimic. Aceste persoane „au mereu dreptate” şi trebuie să-ţi demonstreze asta cu forţa.

Acești oameni dominatori nu pot empatiza, aşa că insistă să faci ca ei. Se comportă aşa pentru că sunt obsedați de control, sau ca răspuns la critici, la faptul că sunt ignoraţi, că se simt nesiguri pe ei sau înşelaţi. E o diferenţă între a fi nerăbdător, impulsiv sau recalcitrant, ceea ce i se poate întâmpla oricui, şi agresivitate. O situaţie te poate irita, dar nu răspunzi neapărat într-un mod violent (verbal).

Este posibil ca o persoană să fie agresivă fără să fie mânioasă. Astfel de persoane mimează furia, care devine instrumentul cu care obţin ce vor, în mod calculat. De exemplu, dacă şeful urlă la tine în faţa altora, este foarte probabil să joace teatru ca să „te înveţe o lecţie”. Dar emoţia pe care o simţi tu – dorinţa de a-l lua la bătaie – este cât se poate de reală.

Pasiv agresivitatea

Spre deosebire de persoanele ostile în mod deschis, cele pasiv-agresive pot fi greu de reperat. Ele îşi exprimă în mod indirect dorinţele, cât şi ceea ce nu vor. Din cauza acestui comportament obscur şi intenţiilor ascunse, poţi să crezi că e vorba doar de o persoană pasivă, astfel încât nu eşti sigur că ar trebui să te superi pe ei. Cu alte cuvinte, sunt persoane manipulatoare şi stoice.

Când un om e pasiv-agresiv, are un comportament ambiguu. Poate fi cineva care glumeşte pe seama ta şi dacă te superi la un moment dat, îţi răspunde că nu ai simţul umorului. Sau poate nu vorbeşte cu tine, îşi dă ochii peste cap când spui ceva, eventual se uită urât, dar nu spune nimic. În general, aceste persoane sunt „victime” care dau vina pe alţii pentru acţiunile lor.

Chiar dacă par cooperante, aceste persoane vor face tot ce le stă în putere să te saboteze, de exemplu creând un climat de confuzie. Deşi nu vin cu alternativă la propunerile tale, dacă un proiect eşuează, ei sunt primii care spun „Ştiam eu că n-o să meargă!”. Strategia lor e să treagă de timp, să găsească scuze ca să întârzie, să inventeze complicaţii, să „uite” sau să facă intenţionat o treabă proastă şi neterminată.

Câteodată nici ei nu-şi dau seama că se comportă astfel, astfel că este aproape imposibil să discutaţi despre problemele pe care le aveţi. Le este teamă de confruntări şi nu au abilitatea de a vorbi deschis. Uneori, nu au încredere de sine, sau pe parcursul vieţii au avut experienţe în care au suferit pentru că au fost sinceri. Totuşi, spre deosebire de persoanele doar pasive, ei nu se supun şi nu vor să fie controlaţi.

Există două feluri de persoane pasiv-agresive: „victima” şi „eternul nemulţumit”. Prima categorie este formată din oameni care suferă de mania persecuţiei, fiind extrem de sensibili la orice critică. Trebuie să fii foarte atent când vorbeşti cu ei, pentru că vor găsi pretexte să-ţi reproşeze că nu îi respecţi. Ei caută permanent semne că sunt excluşi din grup, când de fapt paranoia lor îi face să fie excluşi. Aceşti martiri îţi vor repeta şi exagera orice problemă pe care o au, căutând atenţie şi chiar milă.

Persoanele negativiste, în schimb, nu-şi dau seama cât de dificile sunt prin faptul că prevăd mereu rezultate proaste, deprimându-te cu pesimismul lor contagios. Dacă stai prea mult în preajma lor, te vor influenţa atât de mult încât vei crede că nu eşti bun(ă) de nimic.

Comportamentul pasiv

O persoană este pasivă atunci când nu-şi exprimă gândurile şi dorinţele sau pur şi simplu nu are opinii personale. Astfel de comportament se poate manifesta în mai multe feluri, de exemplu poate fi un om care încearcă să mulţumească pe toată lumea. Aceşti oameni caută să fie plăcuţi de alţii, astfel că le este greu să refuze când cineva le cere un lucru.

Persoanele pasive aşteaptă ca ceilalţi să vorbească primii, pentru a fi de acord cu tot ce se spune.  În plus, nu iniţiază niciodată vreo activitate, ceea ce poate deveni enervant, chiar dacă la început par nişte oameni foarte agreabili. Expresiile lor preferate sunt „nu ştiu”, „nu contează”, „cum vrei tu”, adică nu-ţi spun ce gândesc, aşa că ajungi la un moment dat să te întrebi dacă le pasă cu adevărat.

În plus, aceste persoane nu te susţin atunci când ai nevoie – pentru că ar putea apărea fricţiuni cu alţii – şi în general nu susţin nicio cauză, după cum nici nu sunt împotrivă. Este posibil să fi devenit aşa din cauza părinţilor, profesorilor sau altor persoane din viaţa lor care au fost autoritare şi nu le-au dat voie să se afirme. S-ar putea să le fie teamă să te supere sau să creadă că nu au dreptul la opinie.

Este la fel de posibil, totuşi, să fie persoane cărora chiar nu le pasă de nimic, nu sunt interesate de nimic şi în general nu vor să contribuie cu nimic, în orice situaţie. Alături de persoanele pasiv agresive şi de cele în mod deschis ostile, acestea sunt tipologiile principale de persoane dificile. În episodul următor, Gill Haton răspunde la întrebarea: „Is it you?”. Poate în tot timpul acesta, tu erai de vină...

Un comentariu:

Mulțumesc pentru feedback! Dacă ai o întrebare, voi răspunde cât de curând posibil.