luni, 22 august 2016

Incursiune în lumea kitsch: fotografiile de nuntă


Ştiu că deja s-au scris multe hate texts despre nunţile din România. De la mâncare la muzică, până la dar şi la decorul restaurantului, totul a fost analizat cu un ochi critic. Dar mi-e greu să mă abţin, când am văzut sâmbătă într-un parc pe puţin zece mirese care făceau poze împreună cu alaiul lor de nuntă. Toate la fel.

Fiecare avea măcar câte doi fotografi-cameramani, despre care nu cred că declară (integral) veniturile obţinute prin poze de nuntă. Dacă s-ar întâmpla asta, probabil PIB-ul României ar creşte cu cel puţin 5%. Din câte am observat, la nunţi nu fac mereu poze fotografi profesionişti, ci nişte neni care se ocupă cu altceva, iar în weekend mai fac un ban în plus. Doar mirii cu dare de mână îşi permit să angajeze un fotograf (sau o fotografă) cu diplomă - sau cel puţin recunoaştere în branşă - şi cu echipament foarte bun, eventual o persoană care se pricepe şi la editare.

Dar nu e vina fotografilor că nu ies pozele frumos. Oricât te-ai strădui să prinzi o lumină bună şi apoi să retuşezi bine pozele, nu ai ce face dacă materialul clientului e prost. Şi prin material mă refer la cum arată mirii, mai ales mireasa. Felul cum se îmbracă, se machiază şi îşi fac părul, plus încălţările. De multe ori femeile apar în poză cu nişte tocuri extrem de înalte, pe care nu ştiu să meargă. Ceea ce nu se observă în poză, dar într-o filmare da, este modul lipsit de graţie în care se mişcă o femeie pe care o dor picioarele de la mers prin iarbă (pământ), pe tocuri ascuţite.

De haine ce să zic, sunt oameni care orice ar îmbrăca, nu arată bine. Dar cumva aleg tocmai hainele în care arată mai rău, pentru că pe astea le poartă toată lumea la nuntă. Femeile masive au dreptul să se îmbrace cu ce vor ele, dar într-o rochie albă de prinţesă există riscul să iasă ridicol, mai ales că aparatul mai adaugă kilograme. Dacă mirele este un tip micuţ, îmbrăcat în negru, efectul comic este maxim.

Rochiile, chiar dacă sunt scumpe, au în comun prostul gust. Mă uit la poze vechi de nuntă şi văd rochiţe sau costume simple, dar frumoase, pe care le purtau femeile în anii 60-70-80-90. Însă după anii 2000, ne-am întors la perioadele de poveste cu alb imaculat, voal şi crinolină, deşi abstinenţa înainte de căsătorie e practic inexistentă. Moda bărbaţilor nu s-a schimbat fundamental, în schimb au apărut şi la ei detalii kitschioase, mai ales dacă mă uit la frizuri.

Rochiile de mireasă glam sunt completate de cocuri cât mai băbeşti. Aproape că nu mai vezi mireasă cu părul scurt sau pletele pe umeri. În plus, toate miresele par machiate de acelaşi make-up artist. Vor să pară cât mai feminine, dar obţin cu totul altceva, mai ales când le auzi vorbind. Acestea sunt urmările copierii stilului american din filme şi a nevoii de a-ţi pune o poză de profil "corectă" acum că te-ai măritat.

Şi dacă toate sunt mai mult sau mai puţin clone, de ce să nu facă exact aceleaşi poze? Fotograful le spune să sară ca să îi pozeze în aer, dar ei sau ele nu au condiţie fizică bună, deci se ridică doar câţiva centimetri de la sol. Apoi sunt celebrele poze cu mirii şi alt cuplu, unde văd că încă se mai poartă ca mirele să pună mâna pe fundul celeilalte femei. Asta am vazut în spatele unei poze in the making. Trebuia să le fac şi eu o poză cu telefonul şi s-o trimit celor doi, ca să şi-o adauge la album.

În concluzie, fotografii dau impresia că-şi bat joc de miri şi nuntaşi, punându-i să stea în iarbă şi să zâmbească tâmp, dar oamenii sunt încântaţi să urmeze indicaţiile, ca o turmă de oi şi capre. Dacă îi întrebi pe fiecare în parte, îţi vor spune cât de speciali şi originali sunt ei. Dar fotografiile de nuntă arată altceva. Aproape că nu există variaţie, iar dacă există, este ceva mai urât decât standardul care nu e deloc ridicat.